Numarul
2 si 3 inca nu sunt on-line, putintica rabdare, si vor sosi si ele.
Butoanele de comanda le-am instalat ,asa, pentru imagine.
|
VA ESTE FRICA DE CALCULATOR ?
episodul 1
Calculatorul personal
a devenit un lucru banal al vietii cotidiene, asemanator televizorului.
Unele statistici sustin ca numarul calculatoarelor, in lume, este
chiar mai mare decât cel al televizoarelor.
În limba româna, pentru
denumirea “obiectului magic” se utilizeaza mai multi termeni, acestia
fiind :
Calculator = prezentând dezavantajul
ca este un termen general, cuprinzând toate tipurile de calculatoare
Computer = neologism preluat din
limba engleza, folosit in tarile anglofone, dar impus de americani
si suprematia limbii engleze, ca limba mondiala.
Ordinator = neologism preluat din
limba franceza, folosit în tarile francofone, deci si pe la
noi.
PC = Personal Computer = un termen
care încearca sa împace ceilalti termeni si , bine înteles,
sa-i înlocuiasca.
IMPORTANT : Se pot folosi ca denumire
oricare din termenii enumeratii mai sus, toti fiind corecti si toti
prezentând acelasi lucru.
PC-urile compatibile IBM (firma de
calculatoare care a lansat acest tip de computer si dotate cu microprocesor
Intel sau AMD) reprezinta 94% din totalitatea acestora din lume.
Restul de 6% îl reprezinta calculatoarele Apple, cunoscute
mai bine sub denumirea de Mac (dotate cu mircroprocesoare Motorola).
Cele doua tipuri de calculatoare
nu sunt compatibile, programele lor nepotrivindu-se |
LITERATURA SCIENCE-FICTION
Se spune despre aceasta literatura
ca este citita doar de oameni inteligenti. Din acest motiv am inclus
în „Profesionistul” acest subiect. Spatiul , precum si „drepturile
de autor” nu ne permit sa publicam povestiri întregi. Am rezolvat
problema prin publicarea rezumatului unei povestiri apartinând
unuia din cei mai „la moda” scriitori SF americani , Greg Egan.
Pentru cei care doresc sa citeasca acesta povestire în întregime,
precum si altele, acestea sunt cuprinse în volumul „Axiomatic”,
editura „Teora”. Unora s-ar putea sa nu le placa acest rezumat sf,
este normal, va amintesc ca literatura science-fiction este pentru
cei inteligenti.
AXIOMATIC
Suntem într-o lume în care implanturile
neuronale sunt la mare moda. Dupa o perioada în care aceste
implanturi aveau ca efect doar o combinatie de jocuri video si droguri
halucinogene, a urmat o noua generatie : “implanturile axiomatice”
, care produceau in mintea celor care le folosea trairi mai mult
decât ciudate. Pentru sume modice, se putea achizitiona din
magazine specializate implanturi etichetate ca : “pshihedelice,
meditatie si vindecare, motivatie si succes, limbaje si abilitati
tehnice”. Si asta nu este tot : pentru numai cinzeci de dolari se
pot achizitiona implanturi pe teme de religie, sex sau chiar “zapaceala
stranie” care se lauda cu “o stare mentala atât de bizara
încât, chiar în timpul ce o vei simti, nu veti
sti cum este”. Fiecare implant are dimensiunile mai mici de un milimetru
si se gasesc în pachete de marimea unei carti cu coperti violent
colorate si fraze promo sforaitoare. Personajul principal, Mark
Carver, se îndreapta spre un magazin de implanturi, pentru
a-si ridica comanda speciala, în valoare de 399,95 de dolari.
Nu este un “consumator” curent de implanturi, încercând
sa se convinga singur ca utilizarea unuia nu avea sa-l lipseasca
de vointa liber exprimata ci, dimpotriva, avea sa-l ajute sa o afirme.
Cu toate temerele, îsi ridica comanda în mai putin de
jumatate de minut. În urma cu mai multi ani, în urma
unui jaf înarmat într-o banca, iubita lui, Amy , fusese
ucisa de unul din atacatori, Patrik Anderson, care dupa ce-si dadu-se
în gât toti complici, scapase doar cu câtiva ani
de închisoare. Cu toate ca încercase sa o uite, Mark
Carver nu reusise, dimpotriva… si nu-l putea uita nici pe criminal.
Cu toate ca ideea de razbunare apartine celor “retardati moral”,
începe o pregatire minutioasa a acesteia. M-ai întâi
si-a cumparat un pistol si s-a înscris la un club “sportiv”,
plin de oameni care petreceau ore în sir tragând în
tinte cu forma umana, o distractie mai mult decât nevinovata.
Primul pas ilegal a fost cumpararea munitiei anonime care se vaporiza
la impact, fara sa lase nici cea mai mica urma balistica. Cumpararea
unui amortizor era deja o ilegalitate obisnuita. Dupa ce a aflat
locul de munca si adresa ucigasului, din punct de vedere tehnic,
totul era pregatit, dar Mark Carver este constient ca nu avea sa
actioneze niciodata si totul avea sa ramâna la nivelul unui
vis. Implantul a fost comandat online, cu toate ca era perfect legal,
dar asta era o alta masura de precautie suplimentara. Textul catalogului
implantului începea cu fraza : “Viata e ieftina… Oamenii sunt
carne. Nu sunt nimic, sunt lipsiti de valoare”. Implantul arata
ca o piatra minuscula, în cutie se mai afla un aplicator,
un programator, o penseta si instructiunile în saptesprezece
limbi, totul într-un ambalaj de plastic, pe care scria : “Steril
daca este intact”. Din punct de vedere tehnic, “implantul se îngropa
în creier, trimitea un roi de nanomecanisme ca sa exploreze
si sa creeze legaturi cu sistemele neurale relevante, iar apoi intra
în regim activ pe durata predeterminanta – oricât între
o ora si infinitate -, facând cea ce era proiectat sa faca.
Dupa mai multe ezitari, Mark Carver se hotaraste
si într-o dimineata îsi aplica implantul pentru o perioada
de trei zile. Ca într-un scenariu clasic, îl urmareste
pe Anderson, fara însa ca implantul sa-i dea puterea deplina
de a ucide, sentimentele pe care le încearca fiind destul
de ambigui. Sub amenitarea armei, între cei doi are loc o
discutie în care Mark încearca sa afle motivul pentru
care Anderson o ucisese pe Amy. Acesta repeta mereu ca “pur si simplu
s-a întâmplat”. În încercarea de a se salva
, Anderson îl ataca iar Mark îsi descarca toate cartusele
în pieptul acestuia. Din nefericire, odata cu terminarea efectului
implantului, Mark este asaltat de îndoieli si mustrari de
constiinta privind crima înfaptuita. Pentru a scapa de multitudinea
de voci din capul sau, de îndoieli si confuzie, solutia nu
este decât una singura : un nou implant. “…Findca am gustat
din libertatea certitudinii, am descoperit ca nu pot trai fara ea”. |